Сursul universitar Eficiența învățământului artistic are drept scop formarea la profesorii de arte a competențelor de instaurare a unei relaţii dinamice între abordările teoretice şi aplicările practice reuşite ale demersurilor ştiinţifico-epistemologice, de a stabili o conlucrare optimă între acumulările teoretice şi ino­vaţiile praxisului educativ. Conexiunile calitative între praxiologie şi teorie nu pot provoca de la sine schimbări dorite în procesul educa­ţional. Dar practica educaţională şi studiul acesteia, praxiologia, constituie pentru ştiinţele educaţiei nu numai una din cele trei surse de cunoaştere în cercetarea pedagogică, dar şi un temei epistemolo­gic semnificativ în stare să contribuie la soluţionarea problemelor pe­dagogiei, în special, la optimizarea relaţiei teorie – practică educativă.

Asemenea legătură și colaborare eficientă dintre teorie și practi­că o vedem de pe poziții de conlucrare atât pe orizontală (receptivita­tea aplicativ-activă a practicienilor la demersurile și elaborările științifice, pe de o parte, și valorificarea sistemică și continuă a experiențelor inovative ale practicienilor, pe de altă parte), cât și pe verticală, ceea ce înseamnă că praxiologul inovativ preia din elabo­rările teoretice nu totul cu amănuntul, ci doar ideile esențiale pentru a le aplica de pe propriile poziții, acestea fiind însoțite de încă 2-3 opțiuni ale actorului procesului de schimbare prin inovare practică.