Dialectologia, disciplină lingvistică descriptivă şi taxonomică, studiază limba vorbită în varietatea ipostazelor ei teritoriale atât în plan sincronic, cât şi în plan diacronic. Prin perspectiva dublă a cercetării fenomenelor de limbă, cât şi prin axarea pe o limbă vorbită, dialectologia devine un sprijin de importanţă majoră pentru lexicologie, îndeosebi pentru etimologie şi semantică, pentru istoria limbii literare, sociologie, istorie, etnografie, folclor, psiholingvistică, sociolingvistică etc.

         Studiul dialectologiei este marcat de valenţele educative în legătură cu formarea conştiinţei naţionale.

         Cunoaşterea dialectului local are pentru profesorul de limbă şi literatură română şi noţiuni practice: impunerea normelor limbii literare şi atenţionarea asupra variantelor regionale, care, evident, trebuie evitate atunci când utilizează limba literară.

         Dialectologia, ca disciplină de studiu, se propune, conform Planului de învăţământ, la domeniu Ştiinţe ale educaţiei, în semestrul III, anul II, în cadrul modulului Limba română contemporană.