În cadrul formării universitare de specialitate (instruire muzicală/muzică; canto; coregrafie) o pondere considerabilă instructiv-formativă şi aplicativă o deţine disciplina Istoria muzicii. Definitoriu pentru conţinutul cursului/disciplinei este specificul amplu şi multiaspectual al acestuia (cadrul cronologic, muzicologic, teoretic,  practic/aplicativ) ce oferă posibilităţi  imense  pentru realizarea competenţelor esenţiale ce orientează pregătirea de specialitate a studenţilor. Reieşind din principiul cronologic în studiul istoriei artei muzicale şi logica în tratarea fenomenelor şi evenimentelor muzical-artistice disciplina de faţă, tradiţional se constituie din trei compartimente – Istoria muzicii universale (de la origine – cultura muzicală în antichitate şi evul mediu până la cultura muzicală a secolului XIX), Istoria muzicii naţionale, Istoria muzicii contemporane (istoria muzicii sec. XX, incursiuni în evenimentele muzicale ale sec. XXI).




Activităţi de învăţare şi cercetare:

-               Efectuarea tezelor anuale;

-               Audiţii muzicale comentate orientate spre conştientizarea particularităţilor definitorii pentru epocile artistice, curentele, stilurile componistice;

-               Analiza partiturilor  privind investigarea facturii muzicologice;

-               Studiul informaţiei muzicologice.

 

 

 Evaluare finală

Evaluarea finală se realizează sub formă de examen oral. Obiectivele înaintate în cadrul evaluării finale presupun relevarea gradului de însuşire şi conştientizare de către studenţi a materiilor teoretice  şi gradul de formare a competenţelor aplicative.