Cursul universitar Forme muzicale este o disciplină de sinteză, deoarece integrează o întreagă agendă de cunoştinţele din domeniul muzical pe care le acumulează studentul pe parcursul întregii perioade de studii (preuniversitare/universitare) la disciplinele înrudite: teoria elementară a muzicii, solfegiu, armonie, istoria muzicii, introducere în muzicologie,  orchestraţie, creativitate muzicală etc.

            Cursul teoretico-aplicativ de Forme muzicale are ca scop:

-            aprofundarea cunoştinţelor profesionale a viitorului profesor de Educaţie muzicală în domeniul ştiinţelor muzicologice;

-            lărgirea potenţialului cognitiv în sfera cunoaşterii formelor muzicii de diferite genuri şi stiluri din perspectiva introdeschiderii spre conţinuturile artei muzicale ca valoare cultural-socio-umană fără pereche;

-            aplicarea cunoştinţelor teoretice în practica de laborator a disciplinei nominalizate prin analiza elementelor formative ale creaţiilor muzicale;

-            formarea deprinderilor de analiză/sinteză ad-hoc a creaţiilor muzicale interpretate la orele de interpretare instrumentală, cor, dirijat coral, în cadrul practicii pedagogice.

       Obiectul de studiu al Teoriei formelor muzicale il constituie cercetarea creaţiilor muzicale din punctul de vedere al stilului, structurii, limbajului muzical, precum şi rolul fiecărei componente in relaţionarea lor la redarea conţinutului. Pe lingă „Teoria formelor muzicale”, in sens didactic, frecvent sint utilizate noţiunile: „Analiza formelor muzicale”, „Forma muzicală”, „Analiza creaţiilor muzicale”. Cuvintul „analiză” provine din limba greacă „analysis”, cu sens de divizare, dezmembrare, descompunere. Astfel, prin analiză subinţelegem metoda de cercetare bazată pe dezmembrarea intregului

in părţi, in elemente, in componente. Antipodul analizei il constituie sinteza – metoda teoretică de cercetare, care constă in sesizarea integrală a elementelor constitutive. Analiza şi sinteza sint fenomene inseparabile.

Obiectivele generale (standarde curriculare)

ale disciplinei la nivel de:

 

Elemente de reper:

  1. Estimarea locului şi rolului disciplinei Forme muzicale în devenirea profesorului de muzică;
  2. Realizarea raportului interdisciplinar: Forme muzicale – teorie (armonie, istoria muzicii, aranjament etc.) – metodici, practici pedagogice;
  3. Analiza curriculumului şcolar de educaţie muzicală din perspectiva formării competenţelor integraţionale a profesorului de muzică;
  4. Determinarea competenţelor –cheie pe care trebuie să le obţină studentul facultăţii cu profil muzical-pedagogic;
  5. Identificarea unor transferuri de pe învăţarea enciclopedică pe cea practică;
  6. Utilizarea elementelor tehnologice ale manualelor şcolare la capitolul cunoştinţe muzicale;

 

Competenţe generale:

  1. Însuşirea elementelor principale ale formelor muzicale;
  2. Relaţionarea elementelor formei muzicale cu alte ştiinţe, discipline de studiu;
  3. Identificarea legăturilor între cunoştinţele teoretice  şi reflectarea acestora în practica educaţională;
  4. Dobîndirea deprinderilor de analiză a formelor muzicale (din repertoriul şcolar şi cel de studiu la facultate).

    Cunoştinţe:

a cunoaşte:

-            rolul şi locul obiectului Forme muzicale;

-            dimensiunea aplicativă a elementelor limbajului muzical-artistic din perspectiva formelor muzicale în practicile educaţional-şcolare şi extracurriculare;

-            legităţile şi modalităţile cu care operează autorul creaţiei muzicale în alcătuirea unei partituri;

-            premisele muzicologice care stau la baza organizării şi gestionării cu procesul de analiză a structurii creaţiei muzicale;

-            componentele structurale, formale şi de conţinut ale fenomenului Forme muzicale;

-            caracteristicile timbrale, melodice, ritmice, armonice etc. vizate prin prisma locului şi posibilităţilor de formare a complexului sonor integrat al unei creaţii muzicale;

.      Perioada. Forma monopartită. Aria de utilizare.

-            Forma tema cu variaţiuni. Caracteristică generală.

-            Forma bipartită simplă. Genurile muzicale.

-            Rondo preclasicist. Caracteristică generală.

-            Forma tripartită simplă. Caracteristică generală.

-            Muzica instrumentală şi genul de operă. Drama muzicală.

-            Tema cu variaţiuni. Incursiuni istorice şi aria de utilizare.

-            Formele vocale. Declamaţia muzicală şi varietăţile acesteia.

-            Rondo-sonata. Particularităţile.

-            Opera. Caracteristică generală.

-            Forma rondo. Caracteristică generală.

-            Forma allegro de sonată. Incursiuni istorice şi aria de utilizare.

 

 Capacităţi:

-            identificarea componentelor facturii unei partituri muzicale din perspectiva formei muzicale;

-            operaţionalizarea cu elementele limbajului muzical: melodie, armonie, ritm, timbru etc. şi elementelor structurale: motiv, frază, propoziţie, perioadă, parte/mişcare, expoziţie, codă etc.

-            determinarea locului şi funcţiei fiecărui element al expresivităţii muzicale şi structurale în partitura muzicală, în funcţie de tematica/stilul şi genul muzicii;

-            aplicarea cunoştinţelor muzical-teoretice în condiţii noi de analiză muzicologică a formelor muzicale;

Integrare:

-            aplicarea în procesului de analiză a formelor muzicale a cunoştinţelor din domeniile: muzicologiei, organologiei, stilisticii, folcloristicii, istoriei muzicii;

-            integrarea cunoştinţelor şi deprinderilor de interpretare şi executare la instrumentele muzicale: pian, acordeon, vioară, etc. în practica analitică a partiturilor muzicale studiate;

-            aplicarea capacităţilor de audiţie şi comentare varbală a muzicii şi practicilor interpretative în analiza complexă a creaţiilor muzicale;

-            sintetizarea cunoştinţelor metodice: educaţie muzicală, instruire instrumentală/vocal-corală.