ISTORIA MUZICII NAȚIONALE

Codul și domeniului general de studii: 011 Științe ale educaţiei. Codul și denumirea specialității: 0114.12 Muzică. Forma de învățământ: studii la zi, studii cu frecvență redusă. Anul de studii și semestrul în care se studiază: anul II, semestrul 4. Statutul: disciplină obligatorie.

Unitatea de curs „Istoria muzicii naționale” face parte din modulul „Teoria și Istoria muzicii” și se studiază, conform Planului de învățământ la specialitatea „Muzică”, în anul II de studii, în semestrul 1.

Competențe prealabile

 - Cunoștințe în domeniul teorie elementare a muzicii (elementele de limbaj muzical, formă și gen muzical), istorie a muzicii universale (curente artistice).

Experiență artistică elementară în arta audiției muzicii, cultura audiției muzicii.

-  Analiză auditivă elementară a discursului muzical.

 Competențe dezvoltate în cadrul cursului

 CP3 Sistematizarea teoriilor și conceptelor educațional-artistice tradiționale și moderne.

CP6.1 Cunoașterea unui repertoriu muzical de audiție / interpretare din diverse epoci, stiluri, forme şi genuri muzicale.

CP3.2 Analiza teoriilor de educație muzicală contemporană sub aspectul impactului lor asupra culturii spirituale a personalității elevului.

CP1.3 Aplicarea conceptelor, categoriilor, teoriilor, modelelor şi principiilor de bază ale procesului educaţional-artistic pentru rezolvarea problemelor psihopedagogice.

CP1.4 Utilizarea metodologiei  de comunicare muzicală şi prin muzică.

CP2.5 Analiza formelor și genurilor muzicale din perspectiva socioculturală / muzicologică / semiotică / hermeneutică / estetică / artistică.

CT3 Identificarea oportunităților de formare continuă şi valorificarea eficientă a resurselor şi tehnicilor de învățare pentru propria dezvoltare pedagogico-artistică.

Activitățile de învățare vor avea preponderent caracter aplicativ prin:

§  audiţii muzicale orientate către conștientizarea elementelor de limbaj şi expresie specific melosului popular românesc,

§  folosirea unor tehnici de informare şi de cercetare de factură muzicologică,

§  utilizarea elementelor muzicale (receptate prin audiție, memorate şi reproducere),

§  utilizarea partiturii şi a materialelor de specialitate (diverse surse de informație, de la dicționar la internet),

§  familiarizarea cu terminologia de specialitate, elaborată pe baza cunoașterii conceptelor operaționale fundamentale;

§  formarea deprinderii şi tehnicilor de lucru privind selectarea informaţiei istorice, folosind variate tehnici de procesare a informaţiei artistice mediatizate, abordând toate mijloacele existente astăzi (spectacol artistic, material bibliografic, surse istorice neconvenționale, creații artistice notate tradițional şi pe suport electronic, mijloace mass-media, internet etc.);

§  dezvoltarea capacități de valorizare, într-un sistem axiologic propriu, bazat pe o cunoaștere fundamentată.