Istoria limbii germane este unul din compartimentele principale ale istoriei limbii literare şi are ca obiect de cercetare procesul constituirii şi evoluţia sistemului limbii, a normelor lingvistice ca formă a progresului general al limbii naţionale.

Istoria limbii germane studiază felul in care o variantă a limbi, atestată in scris sau in mod verbal, trecând prin diferite ipostaze şi fiind supusă legităţilor fonetice de evoluţie, s-a impus, s-a dezvoltat şi s-a consolidat ca normă unică in diferite epoci istorice, devenind expresia unitară şi superioară a limbii naţionale.